Formulare
COMPARTIMENT BIODIVERSITATE
BIODIVERSITATEA
Multă vreme conceptul de biodiversitate a desemnat numai diversitatea speciilor (bogăţia de specii) şi a taxonilor de rang superior. În momentul de faţă sunt suficiente argumente de a extinde acest concept pentru a cuprinde, pe lângă diversitatea taxonomică si diversitatea unităţilor structurale şi funcţionale care fac parte din ierarhiile organizatorice ale mediului fizic , chimic şi biologic.
Sistemele socio-economice care includ o mare diversitate a capitalului social, cultural şi fizic (construit) trebuie deasemenea să fie luate în considerare atunci când se dezbate problema delimitării ariei acoperite de către conceptul de biodiversitate în sens larg. Deci sensul larg al conceptului de biodiversitate include deopotrivă totalitatea unităţilor organizate care constituie capitalul natural, specia umană şi totalitatea componentelor capitalului creat de către acesta.
Formularea diversitatea sistemelor ecologice si biologice ar fi cea mai potrivită pentru a acoperi sensul larg in care se acceptă că trebuie folosit termenul de biodiversitate.
Diversitatea trebuie să fie analizată pe patru planuri distincte:
1. al speciei şi ierarhiei taxonomice
2. al fiecărui nivel de organizare pe direcţia celor doua linii de organizare ierarhică şi anume ierarhia sistemelor biologice şi ierarhia mediului fizico-chimic natural şi transformat
3. la nivelul fiecărui sistem biologic
4. la nivelul structurii genetice a populaţiilor şi a genotipului
Conservarea biodiversităţii respectiv a diversităţii sistemelor ecologice şi biologice trebuie proiectată şi realizată pe baza unei game largi de strategii, programe, metode şi tehnologii care urmăresc, pe de o parte utilizarea durabilă în limitele capacităţii productive şi de suport a componentelor capitalului natural iar pe de altă parte managementul dezvoltării sistemelor socio-economice, respectiv a capitalului creat în fiecare dintre acestea.
Din totalul de circa 70 milioane de specii care se estimează ca ar exista în prezent în structura biosferei mai mult de 90% ar fi reprezentate de specii de nevertebrate, fungi, bacterii, dintre care extrem de puţine sunt cunoscute.
Creşterea biodiversităţii – proces de impotanţă crucială in menţinerea vieţii pe pământ, nu a fost un proces uniform. In decursul celor 3,8 miliarde de ani ai evoluţiei vieţii, se pot remarca câteva evenimente care au determinat adevarate explozii ale biodiversităţii.
In tara noastră trăiesc peste 10.000 specii de animale, din care majoritare sunt insectele. Cresc aproximativ 3100 de specii de plante, dintre care 60 specii de arbori. Aproximativ 500 de specii de plante sunt protejate de lege din cauza rarităţii lor sau a interesului terapeutic. S-au identificat 150 de tipuri de ecosisteme numai in pădurile noastre.
SITUAŢIA ECOSISTEMELOR TERESTRE ŞI A BIODIVERSITĂŢII DIN JUDEŢUL BRAŞOV
Conform împărţirii Europei in regiuni biogeografice, jud.Brasov se află la interferenţa a două zone biogeografice: alpină şi continentală.
Habitatul este o suprafaţă de teren ocupată de un individ sau de o populaţie pe care acesta îşi desfaşoară activitatea. În anii trecuti habitatele naturale din judeţul Braşov au avut o evoluţie relativ normală. Alternanţa perioadelor umede cu cele secetoase nu a dezechilibrat evoluţia firească a habitatelor. Nu s-au semnalat degradări majore ale habitatelor. Turismul dezorganizat, aparitia constructiilor ilegale sau a altor tipuri de investitii, pune totuşi în pericol menţinerea unui echilibru ecologic al habitatelor, în mod special prin prezenţa deşeurilor depozitate sau abandonate haotic pe mari suprafeţe in zonele protejate, parcuri naturale sau naţionale. Habitatele naturale întâlnite în judeţ sunt caracteristice ecosistemelor terestre, acvatice cât si subterane.
Habitate naturale din judeţul Braşov
Conform împărţirii Europei in regiuni biogeografice, jud.Brasov se află la interferenţa a două zone biogeografice: alpină şi continentală.
Habitatul este o suprafaţă de teren ocupată de un individ sau de o populaţie pe care acesta îşi desfaşoară activitatea. În anul 2008 habitatele naturale din judeţul Braşov au avut o evoluţie relativ normală. Alternanţa perioadelor calde cu cele reci, a dus la disfunctionalitati ale ecosistemelor atat cele terestre cat si cele acvatice.Nu s-au semnalat degradări majore ale habitatelor.
Turismul dezorganizat, pune totuşi în pericol menţinerea unui echilibru ecologic al habitatelor, în mod special prin prezenţa deşeurilor depozitate sau abandonate haotic pe mari suprafeţe in zonele protejate, parcuri naturale sau naţionale. Habitatele naturale întâlnite în judeţ sunt caracteristice ecosistemelor terestre, acvatice cât si subterane.
A.Habitatele acvatice(de ape dulci-stătătoare şi ape curgătoare) –Starea acestora este în general bună, datorită scăderii poluării reţelei hidrografice. Nu s-au constatat poluări accidentale grave care să ducă la distrugerea florei si faunei specifice.
B.Habitatul terestrueste format din pajişti si păduri
Pădurilese desfăşoară de la altitudinea de 200 m la 1700 m, ocupând o suprafaţă de 165000ha.
Ele se împart în trei etaje:
I. Etajul stejarului(subzonele cu gorunete, stejar, cer si garnita) care ocupă o suprafaţă de16500 ha reprezentând 10% din întreaga suprafaţă ocupată de păduri.
II. Etajul padurilor de fag- se află la alt. de 600-1300 m, ocupând o suprafaţă de 66000 ha si reprezintă 40% din suprafaţa ocupată de pădure. Acest habitat este cel mai puţin afectat de condiţiile de mediu fie naturale, fie antropice. Pădurile de fag adăpostesc principalele mamifere sălbatice. Sănătatea relativ bună a acestor habitate a creat condiţii de menţinere a unor efective de specii de faună sălbatică relativ constante.
III. Etajul rasinoaselor se află între 1300-1700 m şi ocupă o suprafaţă de 82500 ha reprezentând 50% din suprafaţa ocupată de pădure. Aceste habitate suferă la rândul lor de fenomene de defoliere si uscare. Cauzele ar putea fi seceta prelungită din anii anteriori dar si noxele eliberate in atmosferă de întreprinderile industriale.
Pajiştile alpine se află in zona superioară a munţilor cuprinse între 1600-2500m. Aceste habitate sunt specifice masivelor muntoase: Bucegi Piatra Craiului, Ciucaş, Făgăraş, Postăvarul, Piatra Mare.
In cadrul pajiştilor o suprafaţă însemnată este ocupată de păşuni care în jud. Braşov reprezintă 119980ha.
Păşunile sunt cel mai mult supuse procesului de degradare in mod special prin activităţi antropice (păşunatul intensiv si pe tot parcursul anului) dar si a deficitului de apa în sol. În zonele cu populaţie mai densă si cu drumuri de acces in zona montană (zona Bran), pe păşunile din masivul Piatra Craiului si Bucegi, încarcarea cu animale la ha este de 2-3 ori mai mare decât posibilităţile de întreţinere a păşunilor. Aceste animale agreseaza mediul prin paşunatul intensiv reducând biodiversitatea din păduri şi de pe stâncării.
Menţinerea tarlelor mult timp in acelaşi loc accentueaza degradarea (exces de dejecţii), duce la eutrofizarea solului si a apelor. Se instalează buruieni care scot zona din circuitul agricol.
C. Habitate subterane(pesteri)
Judeţul Braşov are o multitudine de peşteri dar numai 4 dintre ele sunt declarare arii protejate (Peştera Liliecilor, Peştera Comana, Peştera Bârlogul Ursului, Peştera Valea Cetăţii).
In sit-urile Natura 2000, habitatele forestiere au o stare de conservare buna, exploatarile forestiere desfasurandu-se aproximativ dupa conditiile impuse in autorizatiile de mediu;
Ecosistemele naturale şi seminaturale adăpostesc specii de floră şi faună sălbatică a căror stare este direct legată de starea de sănătate a habitatelor.
Flora şi fauna sălbatică nu au avut suferinte majore. Pentru a cunoaşte în profunzime acest aspect este necesar ca instituţiile specializate să realizeze studii aprofundate pentru a se şti adevărata evoluţie a speciilor din flora spontană şi a faunei salbatice.
Judeţul Braşov se intalnesc specii din flora sponta sălbatică relicte; flora sălbatică aflată pe listele roşii-de plante ocrotite; fauna sălbatică protejată. Au fost inventariate si catalogate 589 specii de plante, dintre care 21 specii sunt de interes comunitar.