Navigation is temporarily unavailable.

Beneficiile utilizării energiei nucleare în scopuri paşnice

Energetica nucleară

Energia nucleară asigură astăzi aproape o treime din producţia de electricitate a Uniunii Europene (31%). In unele ţări membre, precum Lituania, ponderea centralelor nucleare în producţia de electricitate este de 85%.

În prezent aproximativ 10% din electricitatea produsă în România este produsă de către CNE Cernavodă, urmând ca această pondere să crească la peste 18% anul viitor, după darea în folosinţă a Unităţii 2.



Energia nucleară contribuie la reducerea emisiilor de CO2 – principalul gaz responsabil pentru schimbările climatice. Tot această tehnologie duce la reducerea dependenţei de combustibili fosili: cărbune, ţiţei şi gaze naturale.

 

Aplicaţiile radiaţiilor în medicină
 

Radiaţiile sunt utilizate în medicină pentru diagnosticarea, tratarea bolilor şi pentru cercetare. Metodele de diagnoză acoperă un spectru larg de la "acum banalele" aparate cu radiaţii X până la scanere complexe CT (tomograf computerizat) şi injecţii cu substanţe radioactive pentru imagistică medicală.

Un exemplu de aplicaţie în imagistica medicală este diagnosticarea unor boli ale creierului. După ce pacientul a fost injectat cu o substanţă radioactivă cu timp de înjumătăţire scurt, se poate vizualiza activitatea creierului, ceea ce a permis noi soluţii în rezolvarea unor cazuri de epilepsie.

În general, terapia cu radiaţii presupune administrarea unei doze mari de radiaţii unei zone restrânse din corpul pacientului, de exemplu, fiind direcţionată către distrugerea tumorilor, implicate în evoluţia cancerului. Dozele de radiaţii administrate în medicină pot ajunge de la câtiva milisiverti (mSv) în diagnosticare, până la câţiva sieverţi (Sv) în terapie. Doctorii care recomandă astfel de tratamente, pun în balanţă riscurile iradierii cu beneficiile scontate de pe urma tratamentului.

Exemple de radioizotopi utilizaţi în tratarea cancerului includ: iodul 131 administrat oral sub formă de capsule sau soluţie lichidă în tratamentul cancerului tiroidian. Strontiul (89Sr) şi samariul (153Sm) sunt injectati intravenos pentru reducerea durerilor cauzate de cancerul de oase. Mulţi alţi radionuclizi precum cesiu - 137, iridiu – 192 şi cobalt - 60 sunt folosiţi la fabricarea unor surse sau aparate de iradiere, care eliberează radiaţii gama intense pentru tratarea diferitelor forme de cancer.

Depistarea imperfecţiunilor şi defectelor în suduri şi piese metalice
 

Cu tehnologii bazate pe substanţe radioactive, se pot obţine imagini pentru depistarea fisurilor în metale prin defectoscopie gama nedistructivă.

Datarea fosilelor şi obiectelor arheologice
 

Carbonul - 14, care este un radioizotop larg întâlnit în natură, le permite arheologilor să determine cu câţi ani în urmă (între 0 şi 50.000 de ani) au fost folosite anumite vestigii arheologice sau au trăit anumite animale şi plante descoperite astăzi. De exemplu, cu această metodă s-a demonstrat faptul că Giulgiul din Torino nu provenea din aceeaşi perioadă de timp în care a trăit Christos.
 

Ceasuri la scară geologică. Aflati mai multe!
 

Multi radioizotopi pot fi folosiţi ca ceasuri geologice. Fiecare element radioactiv se dezintegrează cu o anumită viteză Pentru caracterizarea acestei viteze s-a introdus conceptul de timp de înjumătăţire, adică timpul în care jumătate din atomii prezenţi iniţial se dezintegrează. Odată ce această constantă este determinată, geologii pot măsura durata perioadei de timp în care avut loc dezintegrarea, măsurând cantitatea de element radioactiv părinte şi cantitatea de elemente fiică.

Exemple de perechi elemente părinte şi elemente fiică

Elementul părinte Elementul fiică stabil Timpul de înjumătăţire
Potasiu - 40 Argon - 40 1.25 miliarde ani
Uraniu - 235 Plumb - 207 704 milioane ani
Carbon - 14 Azot - 14 5730 ani



Dezintegrarea radioactivă se desfăşoară după o funcţie exponenţială, viteza dezintegrării scăzând odată cu numărul atomilor părinte prezenţi

Proporţia dintre elementul părinte şi cel fiică ne poate spune de câte ori s-a înjumătăţit primul dintre ele, putând astfel fi folosită pentru determinarea vârstei actuale. De exemplu, dacă cantităţile dintre cele două elemente sunt egale, atunci a avut loc exact o singură înjumătăţire a elementului părinte.