EMISII INDUSTRIALE

Emisii industriale

Activităţile industriale joacă un rol important în bunăstarea materială a unei ţări, contribuind totodată la o creşterea economică durabilă. Cu toate acestea, activităţile industriale au, de asemenea, pe lângă acest efect benefic şi un impact semnificativ asupra mediului.

Emisiile generate de cele mai mari instalaţii industriale reprezintă o parte considerabilă din totalul emisiilor principalilor poluanţi atmosferici cu efecte importante asupra mediului, respectiv din emisiile în apă şi sol, cărora li se adaugă deşeurile generate dar şi consumul de energie.

Posibilitatea de a controla activitatea instalaţiilor industriale astel încât emisiile, deşeurile rezultate şi consumurile de energie să fie cât mai mici a făcut obiectul unei legislaţii la nivelul Uniunii Europene, care au condus, în cele din urmă, la adoptarea următoarelor directive:

  • Directiva IPPC privind prevenirea şi controlul integrat al poluării stabileşte principiile pentru autorizare şi control a instalaţiilor bazate pe o abordare integrată şi aplicarea celor mai bune tehnici disponibile (BAT), care sunt cele mai eficiente tehnici pentru a atinge un nivel ridicat de protecţie a mediului, luând în considerare costurile şi beneficiile.
  • Directive sectoriale care stabilesc cerinţe specifice minime, inclusiv valorile limită de emisie pentru anumite activităţi industriale (instalaţii de ardere mari, incinerarea deşeurilor, activităţi care implică folosirea solvenţilor organici şi producţia de dioxid de titan).
  • Registrul poluanţilor emişi şi transferaţi (E-PRTR) care permite publicului să acceseze informaţiile privind emisiile şi transferurile în afara amplasamentului ale poluanţilor şi deşeurilor din instalaţii industriale.

Comisia Europeană a început, în urmă cu doi ani, un amplu proces de reformare, oferind tuturor părţilor interesate posibilitatea să examineze modul în care legislaţia privind emisiile industriale poate fi îmbunătăţită astfel încât să ofere un nivel ridicat de protecţie a mediului şi a sănătăţii umane reducând în acelaşi timp costurile administrative prin simplificarea legislaţiei existente.

Acest proiect denumit Directiva privind emisiile industriale (IED) acoperă ca zonă de reglementare şapte directive existente (Directiva IPPC şi şase directive sectoriale) adunând astfel într-un singur instrument legislativ clar şi coerent un set de norme comune pentru autorizarea şi controlul instalaţiilor industriale având drept scop reducerea emisiilor industriale de pe teritoriul Uniunii Europene cu precădere printr-o mai bună aplicare a celor mai bune tehnici disponibile.

Revizuirea Directivei IPPC

 

Pentru simplificarea legislaţiei existente şi reducerea costurilor administrative, Comisia Europeană a iniţiat un proces de reformare a Directivei IPPC, împreună cu alte şase directive sectoriale (Directiva LCP, Directiva COV din instalaţii, Directiva de incinerare deşeuri şi alte trei directive sub numele generic de Directive TiO2), proiect numit Directiva privind emisiile industriale (IED).

 Principalele modificări avute în vedere în noua Directiva privind emisiile industriale (IED) sunt:

  • clarificarea şi consolidarea conceptului de BAT;
  • revizuirea valorilor limită de emisie pentru instalaţiile mari de ardere şi pentru instalaţiile producătoare de dioxid de titan, în vederea alinierii acestora la standardele BAT;
  • înfiinţarea unui comitet însărcinat cu adaptarea cerinţelor tehnice neesenţiale existente la progresul ştiinţific şi tehnic sau cu stabilirea tipului şi a formatului rapoartelor care urmează să fie prezentate de către statele membre;
  • introducerea unor dispoziţii privind inspecţiile şi ameliorarea protecţiei mediului;
  • stimularea inovării şi a dezvoltării şi utilizării de noi tehnici;
  • simplificarea şi clarificarea anumitor dispoziţii privind autorizarea, monitorizarea şi raportarea, în vederea eliminării sarcinilor administrative inutile;
  • extinderea şi clarificarea domeniului de aplicare şi ale dispoziţiilor legislaţiei pentru a contribui mai bine la obiectivele strategiilor tematice.


 


Ghid raport de referinta-romana